Vestea că Sony susține în instanță că jocurile digitale nu pot fi deținute de jucătorii care le-au cumpărat este cel mai recent front într-o bătălie continuă privind proprietatea digitală.

Această confruntare este „încă în fazele sale incipiente”, a declarat pentru Decrypt Kostas Chalkias, cofondator și Chief Cryptographer la Mysten Labs. „În media, suntem obișnuiți cu închirierea și streamingul, iar din ce în ce mai mult descoperim că lucrurile pe care credem că le cumpărăm nu ne aparțin de fapt.”

Este o problemă care se extinde dincolo de jocurile video, în întreaga industrie media. Încă din 2009, proprietarii de Amazon Kindle au fost surprinși să descopere că exemplarele lor ebook din — culmea — „O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell fuseseră șterse de la distanță din cauza unei probleme legate de drepturi. Amazon a continuat să umble la conținutul ebook-urilor, lucrări de Roald Dahl, Agatha Christie și R.L. Stine numărându-se printre cele editate de la distanță de editori de atunci.

Titluri de film și TV au fost, de asemenea, eliminate din bibliotecile digitale, pe măsură ce utilizatorii au descoperit că acel conținut pe care l-au „cumpărat” este doar o licență ce poate fi revocată. Conținutul este și maleabil, platformele editând de la distanță titluri după lansare. E simpatic când e vorba de a repara retroactiv o gaură de scenariu din „Stranger Things”; mai puțin când seriale sunt retrase de pe platformele de streaming din cauza unor teme sensibile politic.

Platformele de streaming muzical au „redefinit complet consumul de muzică, înlocuind proprietatea cu acces nelimitat”, a explicat Jess Zhang, fondatoarea Canoe, eliminând capacitatea utilizatorului de a construi o bibliotecă permanentă. Acest lucru a avut efecte secundare asupra relației dintre artist și public, potrivit executivului din industrie Sammy Andrews — deoarece redevențele sunt aceleași indiferent dacă ascultătorul este un fan dedicat sau unul ocazional, sistemul „recompensează cota din volum, nu profunzimea conexiunii”.

În timp ce mulți — inclusiv regizorii Christopher Nolan și Guillermo del Toro — susțin media fizică drept soluție, alții argumentează că problema proprietății asupra media digitale ține pur și simplu de intermediarii centralizați.

„Când «cumperi» un activ digital de pe o platformă digitală, platforma păstrează în cele din urmă controlul asupra activului, iar titlul tău de «proprietate» nu este altceva decât o înregistrare revocabilă în baza de date a platformei”, a explicat Primavera De Filippi, Director of Research la CERSA.

Cum protecțiile tradiționale ale dreptului de proprietate împotriva confiscării arbitrare nu se aplică activelor digitale, a adăugat ea, „operatorul platformei poate lua proprietatea printr-o simplă linie de cod, fără a fi nevoit să justifice acest lucru pe vreun temei juridic, sau poate chiar modifica conținutul acestor active digitale, fără consimțământul sau cunoștința utilizatorilor.”

Blockchain rezolvă asta (nu, pe bune)

Ca și în alte industrii în care intermediarii centralizați și gatekeeper-ii au fost ținta frustrării consumatorilor, blockchain-ul și alte tehnologii descentralizate au fost promovate drept soluție.

„Blockchain și Web3 oferă consumatorilor o cale clară către deținerea unei copii digitale a unui bun specific, fie că este vorba despre un joc, o melodie sau un film”, i-a spus Zhang publicației Decrypt.

NFT-urile au fost inițial prezentate drept o soluție universală, permițând obiectelor digitale să „aibă o evidență publică, verificabilă, deținută direct de utilizator”, a spus Tim Sun, Senior Researcher la Hashkey. Dar „hype-ul excesiv” și speculațiile din timpul boomului NFT le-au afectat percepția publică, a avertizat el.

Stack-ul tehnologic care stă la baza NFT-urilor a avut, de asemenea, limitări în primele sale iterații. „Dacă NFT-ul indică către un fișier găzduit pe serverul unei companii, dependența de operatorul platformei persistă”, a explicat De Filippi. Pentru o proprietate digitală reală, a spus ea, atât titlul, cât și conținutul activului digital trebuie găzduite pe o infrastructură complet descentralizată, lucru pe care multe NFT-uri nu reușesc să îl implementeze.

Un alt punct sensibil este că, pe majoritatea blockchain-urilor, metadatele NFT sunt publice, ceea ce înseamnă că oricine poate da „click dreapta și salva” conținutul. „Problema principală este că deținerea NFT-ului nu îți oferă neapărat control exclusiv asupra activului din spatele lui”, a declarat pentru Decrypt Guy Itzhaki, CEO al blockchain-ului privacy Fhenix. „Dacă un NFT reprezintă o operă de artă, un item de joc sau acces la conținut privat, metadatele publice pot expune acel conținut sau atributele sale tuturor.”

Ceea ce au nevoie utilizatorii, a susținut Itzhaki, este atât „proprietatea asupra NFT-ului, cât și capacitatea de a controla cine poate vedea datele din spatele lui”, controlul accesului permițând NFT-urilor să reflecte mai fidel modelul de proprietate al bunurilor fizice. Până acum, deținătorii de NFT-uri au fost nevoiți să se răsucească în argumente susținând că adevărata proprietate asupra unui NFT constă în deținerea titlului și a conținutului, și uneori a drepturilor de proprietate intelectuală, în timp ce criticii subliniau că era ridicol de ușor să copiezi poza lor cu maimuța de 16.000 de dolari.

Există deja mai multe modalități de a face NFT-urile private, a explicat Itzhaki, inclusiv criptarea convențională, trusted execution environments (TEE) și fully homomorphic encryption (FHE). De altfel, exemple timpurii de NFT-uri criptate care foloseau TEE au fost puse în vânzare în timpul boomului din 2021-22, inclusiv inițiative ale cineaștilor Kevin Smith și Quentin Tarantino — dar tehnologia a trecut în plan secund pe măsură ce piața NFT s-a prăbușit.

NFT-urile criptate au fost frânate de „integrare, nu de lipsa tehnologiei”, a spus Itzhaki. Wallet-urile și marketplace-urile existente au fost construite în jurul metadatelor NFT publice, în timp ce NFT-urile criptate „adaugă cerințe noi privind permisiunile, managementul cheilor, transferurile și confidential computation”, fiind totodată legate de infrastructuri specifice. „Asta a funcționat bine pentru a demonstra fezabilitatea tehnică, dar a făcut mai dificilă extinderea către ecosistemul NFT mai larg”, a adăugat el.

Pe măsură ce tehnologia privacy câștigă tracțiune în întregul spațiu blockchain, a spus el, aceasta va obține o integrare mai profundă cu wallet-urile, marketplace-urile și tool-urile pentru dezvoltatori. „Pe măsură ce aceste capabilități vor fi adoptate mai pe scară largă, ele se vor extinde în mod natural și la NFT-uri”, în timp ce „standarde clare pentru NFT-uri private” vor accelera tranziția către „NFT-uri cu utilitate și valoare reală” — permițând adevărata proprietate asupra activelor digitale.

„În acest moment, nu lipsesc elemente tehnice”, a spus Zhang. „Elementul lipsă este cultura și credibilitatea pentru adopția mainstream.” Ea a adăugat că NFT-urile sunt „calea clară înainte pentru proprietatea digitală și pentru distribuția, licențierea și gestionarea proprietății intelectuale pe internet”, iar blockchain-ul reprezintă „soluția tehnică pentru o nouă lume în care proprietatea digitală este clar definită și făcută posibilă.”