Paulson Avertizează asupra unui Șoc „Vicios” al Trezoreriei; Solicită un Plan de Contingență

O avertizare proeminentă a fost lansată pieței de obligațiuni guvernamentale a Statelor Unite de către fostul Secretar al Trezoreriei SUA, Henry Paulson, care a avertizat factorii de decizie să aibă un plan de rezervă de urgență în cazul unui potențial colaps al cererii de Trezorerii americane. El a numit posibilele consecințe vicioase și a spus că guvernele nu ar trebui să acționeze atunci când criza începe să dezvolte mecanismele de răspuns.

Într-o discuție într-un interviu cu Bloomberg de joi, Paulson a afirmat că Statele Unite ar trebui să aibă un plan de urgență de tip „spargeți sticla”, care să fie concentrat, pe termen scurt și disponibil în orice moment în cazul în care condițiile de piață se înrăutățesc într-un ritm alarmant.

Paulson a spus că trebuie să avem un plan „spargeți sticla” pregătit, care este foarte specific și pe termen scurt, în cazul în care am atins limita.

Apoi a spus că, deși este imposibil de prevăzut momentul oricărei crize, merită să ne pregătim în avans, deoarece rezultatele atingerii unui punct de ruptură critic în cererea de Trezorerii ar putea fi dezastruoase și perturbatoare.

„Când o vom atinge, va fi vicios, așa că trebuie să ne pregătim pentru această eventualitate”, a spus el.

Motivele pentru care Trezoreriile SUA contează pentru stabilitatea financiară globală

Piața Trezoreriei americane este, în general, considerată inima sistemului financiar mondial. Obligațiunile guvernamentale ale Statelor Unite sunt considerate cel mai apropiat instrument de un așa-numit activ fără risc, adică sunt utilizate ca punct de referință pentru evaluarea practic a tuturor celorlalte instrumente financiare.

Randamentele Trezoreriei afectează obligațiunile corporative, rata ipotecară, costul creditării bancare și chiar valoarea capitalului propriu. Datorită acestei poziții pivot, instabilitatea în cererea de datorie guvernamentală a SUA ar putea avea consecințe de anvergură pe alte piețe la nivel mondial.

În cazul în care investitorii încep să-și piardă încrederea în Trezorerii sau necesită randamente mult mai mari pentru a compensa riscurile percepute, costul împrumuturilor în întregul sistem financiar ar putea crește vertiginos.

Creșterea nivelurilor datoriei și preocupările tot mai mari ale pieței

Avertismentul sumbru pe care Paulson l-a dat vine pe fondul unei alarme crescânde privind dimensiunea datoriei guvernamentale a SUA, care depășește deja 39 de trilioane de dolari. Când datoria crește, plățile dobânzilor cresc anual cu o sumă, ceea ce reprezintă o povară suplimentară asupra finanțelor federale.

În prezent, randamentele Trezoreriei pe 10 ani sunt de aproximativ 4,3 la sută, ceea ce indică nu numai așteptările inflaționiste, ci și cererea investitorilor de a deține datoria SUA. Dar, în cazul unei lipse de încredere a pieței, investitorii pot solicita randamente și mai mari, ceea ce va face ca finanțarea guvernului SUA să devină și mai costisitoare.

Randamentele crescute ar duce, de asemenea, la creșterea plăților dobânzilor pentru datoria existentă, mărind deficitul federal. Aceasta este o dinamică pe care economiștii o numesc o buclă de feedback, deoarece creșterea datoriei va mări costul împrumuturilor, ceea ce va duce la o acumulare și mai mare de datorii.

Scenariul temut al „buclajului fatal”

De-a lungul anilor, a existat o serie de avertismente din partea economiștilor și analiștilor de piață privind o așa-numită situație de „buclaj fatal” (doom loop) în care investitorii devin din ce în ce mai sceptici cu privire la sustenabilitatea politicii fiscale a SUA.

În această situație, investitorii ar putea deveni mai exigenți în privința primelor de risc pentru obligațiunile guvernamentale, din cauza temerilor legate de nivelurile crescute ale datoriei și a lipsei unui echilibru fiscal pe termen lung. Odată cu creșterea randamentelor, guvernul ar suporta mai multe plăți de dobândă, mărind deficitele și adăugând la preocupările privind sustenabilitatea fiscală.

Un astfel de ciclu de auto-întărire ar putea pune presiuni suplimentare asupra piețelor financiare, mai ales atunci când se întâmplă rapid sau într-un moment în care întreaga economie se află într-o stare de instabilitate mai mare.

Deși astfel de consecințe sunt ipotetice, remarcile lui Paulson indică interesul crescând în rândul factorilor de decizie și al economiștilor cu privire la problema riscurilor structurale pe termen lung pe piața datoriei suverane.

Rolul Rezervei Federale într-un scenariu de stres

Printre cele mai importante întrebări pe care le au analiștii este ce se va întâmpla în cazul în care cererea de Trezorerii americane va suferi drastic într-un moment în care guvernul va trebui în continuare să finanțeze cheltuielile și să refinanțeze datoriile scadente.

Într-o astfel de situație, există observatori ai pieței care consideră că Rezerva Federală ar putea să nu aibă altă opțiune decât să intervină și să devină un cumpărător la scară largă de titluri de stat pentru a stabiliza situația și a se asigura că sistemul financiar nu se prăbușește.

Potrivit rapoartelor Bloomberg, această formă de intervenție ar echivala cu o subvenție a băncii centrale pentru cerințele de împrumut ale guvernului, o măsură care ar avea un efect profund asupra inflației, independenței politicii monetare și încrederii în piețele pe termen lung.

Deși Rezerva Federală a fost implicată în programe de cumpărare de obligațiuni la scară largă în perioade anterioare de stres financiar, inclusiv relaxarea cantitativă după criza financiară din 2008 și în timpul pandemiei COVID-19, o intervenție susținută pentru a salva finanțarea fiscală ar fi o modalitate mai radicală de a oferi sprijin pieței.

De ce Paulson cere o planificare preventivă

Faptul că Paulson se concentrează pe pregătire indică cât de dificil este să reacționezi la crizele financiare pe loc. Odată ce încrederea dispare, piețele se pot schimba rapid, iar acest lucru oferă factorilor de decizie un timp limitat pentru a crea noi structuri sub presiune.

El sugerează că autoritățile ar trebui să pre-stabilească instrumente clare de răspuns, argumentând în favoarea unui plan de contingență pre-stabilit, și nu să improvizeze în timpul unui eveniment de criză.

Acest plan poate implica chiar și lucruri precum facilități temporare de lichiditate, programe de cumpărare de obligațiuni de urgență sau chiar politici fiscale și monetare sincronizate care au ca scop stabilizarea cererii de datorie guvernamentală.

Punctul principal este că, în cazul unui șoc în cererea de Trezorerie, reacția ar trebui să fie rapidă și puternică pentru a evita extinderea contagiunii către alte piețe financiare.

Efectele internaționale ale volatilității pieței Trezoreriei

Întrucât Trezoreriile SUA sunt utilizate ca standard pentru activele fără risc la nivel mondial, orice instabilitate în stabilitatea lor s-ar răspândi cu mult dincolo de Statele Unite.

Există dețineri mari de datorie guvernamentală a SUA de către bănci centrale internaționale, fonduri suverane de investiții, fonduri de pensii și instituții financiare. O schimbare bruscă în dinamica piețelor Trezoreriei ar putea avea, prin urmare, un impact asupra situației lichidității globale, a cursurilor de schimb valutar și a fluxurilor de capital transfrontaliere.

În cel mai rău caz, volatilitatea pe piețele de datorii ale SUA ar putea provoca o reevaluare a riscului în diverse clase de active, cum ar fi acțiunile, creditul corporativ, precum și datoria piețelor emergente.

Această interconectare explică de ce piața Trezoreriei SUA nu este considerată de mulți economiști doar un instrument financiar intern, ci și un pilon al stabilității economice mondiale.

Concluzie

Avertismentul dat de Henry Paulson subliniază îngrijorările crescânde cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a pieței Trezoreriei SUA în fața creșterii nivelurilor datoriei și a dinamicii schimbătoare a investitorilor. Apelul său la un plan de contingență preventiv de tip „spargeți sticla” este un indiciu că, deși criza nu se va întâmpla, efectele unui colaps brusc al cererii de datorie guvernamentală a SUA ar putea fi grave și de amploare.

Cu sistemele financiare mondiale încă puternic legate de Trezoreriile SUA, orice instabilitate pe termen lung ar avea implicații nu numai pentru Statele Unite, ci și pentru piețele și economiile mondiale. Întrebarea acum este dacă factorii de decizie ar trebui să avanseze și să se pregătească pentru astfel de eventualități sau să rămână dependenți de încrederea convențională a pieței pentru a susține sistemul.